Un virus periculos care provoacă sângerări la nivelul ochilor și reduce șansele de supraviețuire cu până la 40% îi sperie pe britanici. Se crede că acesta ar putea ajunge în curând în Marea Britanie, conform Daily Star.
Există temeri din partea oamenilor de știință că virusul responsabil pentru febra hemoragică Crimeea-Congo (CCHF), găsit deja la căpușe în Pyrénées Orientales, la frontiera nord-estică a Franței cu Spania, se poate răspândi și pe teritoriul britanic.
Autoritățile franceze de sănătate publică au emis recent un comunicat: „până în prezent, nu au fost detectate cazuri autohtone (infecții contactate în țară) la oameni în Franța".
Cercetătorii britanici au tras un semnal de alarmă despre posibilitatea ca schimbările climatice să permită răspândirea virusului dincolo de aria sa obișnuită de acțiune, ajungând astfel și pe coastele Marii Britanii.
Febra hemoragică Crimeea-Congo (FCHF) este o boală larg răspândită provocată de un virus transmis prin intermediul căpușelor (Nairovirus) din familia Bunyaviridae. Virusul CCHF declanșează epidemii severe de febră hemoragică virală, cu o rată de mortalitate între 10-40%, conform OMS.
FCHF este endemică în Africa, Balcani, Orientul Mijlociu și țările asiatice situate la sud de paralela 50 nord, limita geografică a principalului său vector - căpușa.
Conform OMS, virusul CCHF se transmite la oameni fie prin mușcăturile de căpușe, fie prin contactul cu sângele sau țesuturile animalelor infectate în timpul și imediat după sacrificare. Majoritatea cazurilor au fost înregistrate la persoanele care lucrează în domeniul creșterii animalelor, cum ar fi lucrătorii agricoli, cei din abatoare și medicii veterinari.
„Animalele se infectează prin mușcătura căpușelor infectate, iar virusul rămâne în sângele lor timp de aproximativ o săptămână după infectare, permițând ciclului căpușă-animal-căpușă să continue atunci când o altă căpușă mușcă. Deși o serie de genuri de căpușe sunt capabile să se infecteze cu virusul CCHF, căpușele din genul Hyalomma sunt principalul vector”, arată OMS.
Transmiterea virusului de la om la om poate avea loc ca urmare a contactului cu sângele, secrețiile, organele sau alte fluide corporale ale persoanelor infectate. Infecțiile nosocomiale pot surveni datorită sterilizării necorespunzătoare a echipamentului medical, reutilizării acelor și contaminării consumabilelor medicale.
Perioada de incubație variază în funcție de modul în care virusul este dobândit. În cazul unei infecții prin mușcătură de căpușă, perioada de incubație este în general de una până la trei zile, cu un maxim de nouă zile.
După contactul cu sânge sau țesuturi infectate, perioada de incubație este în general între cinci și șase zile, cu un maxim documentat de 13 zile.
„Debutul simptomelor este brusc, cu febră, mialgie (dureri musculare), amețeli, dureri și rigiditate a gâtului, dureri de spate, dureri de cap, dureri oculare și fotofobie (sensibilitate la lumină). La început pot apărea greață, vomitare, diaree, dureri abdominale și faringite. Acestea sunt urmate adesea de schimbarea bruscă a dispoziției și confuzia mentală. Dup