Un studiu din Marea Britanie a constatat că un analog de insulină cu acțiune bazală, care se administrează săptămânal prin injecție pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 1, ar putea avea o eficacitate similară cu cea a injecțiilor zilnice în gestionarea acestei boli. Această descoperire provine dintr-un studiu clinic de fază 3, desfășurat pe parcursul unui an și are potențialul de a aduce schimbări majore în viitorul îngrijirii diabetului și de a îmbunătăți viața milioanelor de persoane afectate de această afecțiune.
Studiul referințial a fost realizat de cercetători din 12 țări, aparținând unui total de 99 centre medicale, sub coordonarea profesorului David Russell-Jones de la Universitatea Surrey din Regatul Unit. Aceștia au analizat eficacitatea și siguranța unei injecții săptămânale bazale cu icodec (un tip prelungit de insulină) comparativ cu o injecție zilnică bazală cu insulin degludec la adulți suferind de diabet zaharat tip 1. În ambele grupuri, s-a utilizat insulin cu acțiune rapid pentru controlul nivelurilor glicemice în timpul meselor.
Concluziile acestui studiu au fost recent publicate în revista The Lancet.
Profesorul David Russell-Jones, specialist în diabetologie și endocrinologie la Universitatea din Surrey, a declarat într-un comunicat de presă al universității că "mulți pacienți consideră dificilă gestionarea unei afecțiuni cronice precum diabetul și raportează dificultăți în administrarea injecțiilor de insulină vitale". Neglijarea injecțiilor poate avea consecințe negative asupra controlului glicemic și poate conduce la creșterea riscului de cetoacidoză diabetică, o complicație severă a diabetului care poate pune viața în pericol.
Diminuarea frecvenței injecțiilor de insulin ar putea contribui la simplificarea tratamentului pentru anumiți pacienți și la îmbunătățirea controlului glicemic.
Diabetul zaharat tip 1 se instalează atunci când organismul nu este capabil să produc suficient hormon insulin, ceea ce duce la creșterea nivelurilor de glucoz (zahăr) în sânge și crește riscul apariției bolilor cardiovasculare, oftalmologice și renale.
Studiul a cuprins 582 de participanți cu diabet tip 1, împărțiți în două grupuri: un grup care a primit injecții săptămânale cu icodec (700 U/ml) și un alt grup care a primit injecții zilnice cu degludec (100 U/ml), ambele tipuri de insulină fiind administrate în combinație cu insulină cu acțiune rapidă în timpul meselor.
După 26 de săptămâni, cercetătorii au descoperit că nivelul mediu al HbA1C (o proteină din celulele roșii ale sângelui care este legată de glucoză și reprezintă un marker universal pentru controlul diabetului) la cei care au primit icodec a scăzut de la 7,59% la 7,15%, iar în cazul celor care au primit degludec, media a scăzut de la 7,63% la 7,10%.
Diferența estimată între cele două tratamente a fost de 0,05%, ceea ce arată că icodec nu este inferior degludec, dar cu o frecvență mult mai mică a injecțiilor, ceea ce poate fi mai ușor gestionat de pacienți.
Cercetatorii au observat și rate mai mari de hipoglicemie (niveluri anormal de scăzute ale glucozei în sânge) în grupul care a primit icodec comparativ cu grupul degludec. Cu toate acestea, majoritatea episoadelor de hipoglicemie au putut fi gestionate prin administrarea orală de carbohidrați.
Profesorul Russell-Jones a concluzionat că "injecțiile săptămânale cu icodec nu au arătat inferioritate față de injecțiile zilnice cu degludec în ceea ce privește reducerea nivelului HbA1C după 26 de săptămâni". Cu toate acestea, a subliniat că, deși există o creștere ușoară a ratei de hipoglicemie în cazul icodec, aceasta poate fi gestionată cu ușurință.
Rezultatele studiului indică o dezvoltare promițătoare, dar autorii semnalează că sunt necesare analize suplimentare ale datelor de monitorizare continuă a glicemiei și mai multe studii în condiții reale pentru a confirma eficacitatea pe termen lung a acestui tratament.