Joi, 26 octombrie, Curtea Constituțională a dezvăluit motivele Deciziei 523/2023 privind legea de reformare fiscal-bugetară, care a fost adoptată prin angajarea răspunderii guvernului în parlament. În cadrul controlului constituționalității anteriori, Curtea a respins sesizarea formulată de parlamentari ai USR și Forța Dreptei. Decizia a fost luată cu majoritate de voturi, cu două opinii separate comune exprimate de judecătorii Cristian Deliorga și Attila Varga. Legea a fost deja promulgată de președintele Iohannis în ziua publicării motivării CCR.Decizia integrală poate fi consultată AICI! (.pdf)
Vom prezenta o sinteză a principalelor argumente ale Curții Constituționale pentru respingerea criticilor extrinseci și intrinseci. În parte, ca remarcabil și autorii opiniei separate, Decizia 523 reprezintă o schimbare jurisprudențial față de decizia anterioară în domeniu (61/2020), aceast dată Curtea acceptând procedura excepțional prin care Guvernul a legiferat în mai multe domenii simultan. Argumentul principal este cel al scopului unic al reglementarii, folosirea procedurii delegari legislative fiind justificata prin urgent adoptari masurilor in contextul PNRR.
I. Critici de neconstituționalitate extrinsecă (pe forma și procedura de legiferare)1. Analiza criticilor referitoare la existența unei majorități parlamentare care permite adoptarea legii prin procedura parlamentară
„Curtea constată că susținerea referitoare la structura politică a Parlamentului, care ar fi permis adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgenţă, este neîntemeiată. Existenţa unei majorităţi parlamentare, având în vedere specificul activităţii parlamentare, nu exclude adoptarea legii pe calea angajării răspunderii Guvernului, în condițiile în care Constituția nu stabilește, în art.114, vreo condiționare în acest sens.” (paragraful 166)
2. Analiza criticilor referitoare la urgență și celeritate (paragrafele 169-175)
„Examinând criticile referitoare la condiţia urgenţei în adoptarea măsurilor conţinute în legea asupra căreia Guvernul şi-a angajat răspunderea, precum şi necesitatea ca reglementarea în cauză să fie adoptată cu maximă celeritate, consacrate de normele constituţionale de referinţă, astfel cum au fost interpretate în jurisprudenţa Curții Constituționale, anterior citată, Curtea constată că acestea sunt susținute de iniţiator în expunerea de motive a legii, unde se precizează, la secţiunea a 2-a, pct.2.4., că „Neadoptarea acestor măsuri, în regim de urgență, putând avea consecițe negative, în sensul că ar genera: un impact suplimentar asupra deficitului bugetar general consolidat, afectând sustenabilitatea finanțelor publice; riscul nerespectării recomandării Comisiei Europene stabilită în cadrul procedurii de deficit excesiv declanșată pentru România.” (paragraful 173)
Curtea constată că urgența și celeritatea procedurii au fost suficient motivate. „Curtea constată că, în considerarea urgenței adoptării proiectului de lege, Guvernul a optat pentru procedura de legiferare pe care a considerat-o potrivită raportat la situația dată.” (paragraful 175)
3. Analiza criticilor referitoare la unitatea reglementării (paragrafele 176-186)
„În privința celui de-al treilea criteriu menţionat, Curtea reține că angajarea răspunderii Guvernului poate privi un act normativ complex, care poate inclusiv să modifice/ completeze/ abroge dispoziții din acte normative în vigoare ce reglementează mai multe domenii ale vieții sociale, dacă reglementarea este unitară și urmărește realizarea unui scop unic. În jurisprudența sa cu privire la interpretarea prevederilor art.114, Curtea a reținut că, de lege lata, acest text constituțional permite legiuitorului o largă marjă de apreciere în privința stabilirii domeniului reglementat prin folosirea procedurii angajării răspunderii Guvernului. Cât timp proiectul de lege reglementează unitar mai multe domenii ale relațiilor sociale urmărind realizarea unui scop unic, criteriul importanței domeniului reglementat este îndeplinit.” (paragraful 176)
„Curtea a statuat că „nicio dispoziţie a Legii fundamentale nu interzice ca printr-o lege să fie reglementate mai multe domenii ale relaţiilor sociale. Astfel, Guvernul poate opta ca într-un proiect de lege pe care îl supune Parlamentului spre adoptare, fie pe calea procedurii obişnuite de legiferare, fie prin angajarea răspunderii în faţa Parlamentului, să propună reglementarea mai multor domenii prin modificări, completări sau abrogări ale mai multor acte normative în vigoare. Prin proiectul de lege supus controlului, şi anume Legea privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, s-a urmărit realizarea unui scop unic, acela de reglementare unitară a mai multor domenii care privesc monitorizarea României în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană, ceea ce conferă ansamblului de reglementări unitate.”” (paragraful 177)
„Curtea reține că, deși pachetul de măsuri fiscal-bugetare, ce face obiect al legii criticate, vizează, de principiu, două materii de reglementare distincte (fiscală și bugetară), acest aspect nu poate conduce la concluzia că legea adoptată nu are un scop unic, reglementările fiscale fiind într-o strânsă conexiune cu cele bugetare.” (paragraful 183)
„Chiar dacă cele mai multe modificări din cuprinsul legii analizate au vizat Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, Curtea constată că celelalte modificări şi completări operate în corpul legii sunt conexe şi indispensabile acestora, având în vedere scopul unic al reglementarii – consolidarea sustenabilitații financiare a României. Ele se alatură, ca modificari și completari ale diverselor acte normative vizate, modificările și completările aduse Codului fiscal, așa încât Curtea reține că scopul actului normativ analizat este unic [consolidarea sustenabilitații financiare a României], iar nu multiplu, subsumat fiecărui domeniu reglementat. Curtea constată că, deși modificările și completările operate prin legea criticată nu privesc un domeniu unic de reglementare, se relevă însă relația de conexitate cu celelalte materii normate.” (paragraful 184)
„Cu alte cuvinte, deși legea criticată nu are un singur domeniu de reglementare, ci mai multe, Curtea constată că acestea sunt unitare și subsumate unui scop unic.” (paragraful 185)
„Curtea constată că prin promovarea unui proiect de lege cuprinzând reglementări dintr-o multitudine de materii, prin angajarea răspunderii Guvernului, lege a cărei unitate normativă este justificată prin scopul unic al reglementarii, nu se aduce atingere dispozițiilor art.114 alin.(1) din Constituţie.” (paragraful 186)
4. Analiza criticilor legale de transparența decizională (paragrafele 188 și 189)
Aceste critici susțin că termenul legal de consultare publică de 10 zile calendaristice a fost ignorat și că nu au fost solicitate puncte de vedere chiar dacă sunt introduse o serie de obligații pentru o multitudine de actori economici și sociali.
„Curtea constată că susținerile anterioare sunt neîntemeiate, câtă vreme termenul de consultare publică, respectiv obligația de solicitare a unor avize/puncte de vedere de la autoritățile/instituțiile publice vizate sunt aspecte care nu au consacrare constituțională, astfel încât, în examinarea pe fond a obiecției de neconstituționalitate, această susținere nu are relevanță constituțională. Totodată, Curtea reține că, în cadrul controlului de constituționalitate a priori cu privire la legea criticată, Legea nr.52/2003 nu poate constitui, prin simpla invocare a dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.(5), normă de referinţă pentru acest control.”II. Critici de neconstituționalitate intrinsecă (pe fondul/conținutul legii)
Analiza conținutului legii vizează criticile referitoare la principiului previzibilitatii, securitatii juridice și claritatii normelor (paragrafele 190-242).
„Este adevărat că art.4 din Codul fiscal prevede că legile de modificare a Codului fiscal intră în vigoare în termen de minimum 6 luni de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, însă aceast reglementare nu poate fi opusă legilor adoptate prin angajarea răspunderii Guvernului, procedur ce poate fi folosit doar in extremis, practic răspunzând la o situație excepțională.” (paragraful 195)
După clarificarea acestui aspect legat de vocatio legis (intervalul de timp fixat de legiuitor, de la adoptarea unei legi și până la punerea ei în aplicare), Curtea a analizat fiecare critică pe articole, considerând că argumentele invocate de autorii sesizarii nu sunt întemeiate.
„Pentru considerentele arătate, (...), cu majoritate de voturi în ceea ce privește Legea privind unele măsuri fiscal bugetare pentru asigurarea sustenabilitații financiare a României pe termen lung, în ansamblul său, precum și în ceea ce privește art.III pct.19 [cu referire la art.1384] și cu unanimitate de voturi în ceea ce privește celelalte dispoziții din lege criticate”, Curtea respinge, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate.III. Opinia separată
Judecatorii Cristian Deliorga și Attila Varga au formulat opinie separată la decizia