În data de 23 noiembrie, comemorăm pe Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii, precum și pe Sfântul Ierarh Amfilohie, episcopul Iconiei, și Grigorie, episcopul Acragandelor.
Ortodoxe:Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii; Sf. Ier. Amfilohie, episcopul Iconiei, şi Grigorie, episcopul Acragandelor Greco-catolice:
Sf. ep. Amfilochie; Sf. ep. Grigore Romano-catolice:
Ss. Clement I, pp. m.; Columban, abate; Lucreţia, m.
In ziua de 23 noiembrie este cinstit Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii în Biserica Ortodoxă Română.
Născut între anii 1625-1628 într-o familie de negustori aromâni din Ioanina, Grecia, Cuviosul Antonie a trăit în timpurile domniei lui Matei Basarab (1632-1654) și Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Înainte de a se retrage în viața monahală la vârsta de 62 de ani la Schitului Iezerul sub numele de Antonie, era negustor și avea familie.
"După multe nevoinţe, Cuviosul Antonie s-a aprins de dorul pustniciei, pentru care fapt, cu binecuvântarea egumenului său a ieşit din schit și cercetând mai îndeaproape pustia, a găsit o peşteră mică într-o stâncă. Acolo, singur a săpat o bisericuţă în care s-a rugat neîncetat ziua şi noaptea. Urâtorul de oameni, diavolul însă, i-a adus multe ispite şi supărări, dar pe toate le-a biruit cu darul lui Dumnezeu, cu rugăciunea şi neîncetata lucrare. Cine poate să spună privegherile Cuviosului de toată noaptea, postirile şi plecăciunile genunchilor săi?". (Vieţile Sfinţilor)
În 23 noiembrie 1720 (sau 1714 sau 1718 conform unor istorici), Sfântul Cuvios Antonie a trecut la cele veșnice. Canonizarea sa a avut loc în iunie 1992 prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
"Cultul Sfântului Antonie adună în zilele noastre mulţime de credincioşi ce se roagă la moaştele sale ce se află în Paraclisul de la Mănăstirea Iezer sau urcă la peşteră unde în liniştea codrului se bucură de întâlnirea tainică cu cel care, urmând Mântuitorului, s-a făcut viu în veci.
Toţi cei ce vor dori a se nevoi şi a urca la peştera Cuviosului Antonie să fie încredinţaţi că osteneala lor nu va rămâne nerăsplătită. De aici, din inima pădurii, ca dintr-un amvon, viaţa sfântului străbate peste veacuri ca o predică fără cuvânt a sihaştrilor, ce vorbesc doar prin pacea pe care rugăciunea lor o face să se reverse în fiecare suflet dornic de a vieţui în Dumnezeu.
Cu smerenie să ne apropiem şi noi de locul nevoinţelor Cuviosului Părinte Antonie de la Iezerul Vâlcii şi să sărutăm cu evlavie sfintele sale moaşte, rugându-l să ne învrednicească şi pe noi a ne petrece timpul vremelniciei noastre ca fii ai Luminii în credinţă, nădejde şi iubire". (arhiepiscopiaramnicului.ro)
Sfântul Ierarh Amfilohie, episcopul Iconiei, cunoscut pentru participarea sa la Sinodul II Ecumenic, a trăit până în timpul împăratului Teodosie I (379-395). Acesta a fost un luptător împotriva ereziilor ce tulburau Biserica în acele timpuri și era foarte respectat de Sfinții Părinți. Avea o relaţie specială cu Sfântul Vasile cel Mare şi cu Sfântul Grigorie Teologul. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; "Monahismul ortodox românesc", vol. II, 2016; arhiepiscopiaramnicului.ro)