Autoritățile au sub supraveghere intensivă aproape 300 de indivizi, în urma contactului direct cu persoane infectate cu virusul Marburg.
Numărul acestora ar putea crește, avertizează autoritățile.
Marburg Virus Disease (MVD) este o febră hemoragică rar întâlnită, dar extrem de periculoasă, care a afectat diverse zone ale Africii. Un exemplu recent este focarul din Rwanda unde s-au înregistrat 26 de cazuri și 6 decese.
1. Origine și mod de transmitere
Virusul Marburg este transmis la om mai ales prin intermediul liliacilor fructiferi, în special liliacul egiptean (Rousettus aegyptiacus). Transmiterea interumană se realizează prin contact direct cu fluide corporale infectate precum sângele, saliva, urina, fecalele și voma. De asemenea, virusul poate fi transferat prin suprafețe și echipamente medicale contaminate. Lucrătorii din domeniul sănătății care tratează pacienți infectați sunt expuși unui risc crescut.
2. Perioada de incubație și transmitere
Perioada de incubație pentru virusul Marburg variază între 2-9 zile. Este esențial să se cunoască faptul că în această perioadă virusul nu este contagios. Acesta devine contagios doar după apariția simptomelor, de obicei prin contactul direct cu fluide corporale infectate, precum sângele sau voma.
3. Evoluția simptomelor în două etape
Boala evoluează de obicei în două faze. Inițial, pacientul prezintă simptome precum febră, dureri de cap, dureri musculare și dureri în gât. După o scurtă perioadă de ameliorare, apar simptome mai severe precum dureri abdominale, vărsături și sângerări. În stadiile avansate ale bolii sunt frecvente hemoragiile masive și disfuncțiile multiorganice.
4. Rata mare de mortalitate
Virusul Marburg are o rată mare de mortalitate, variind între 23% - 90%, în funcție de focar și nivelul intervenției medicale. Cel mai letal focar a fost cel din Angola din 2005 unde rata mortalității a fost de 90%.
5. Focare recente în Africa și Rwanda
In ultima perioadă au fost semnalate focare de Marburg în diverse țari africane. În anul 2023 Guineea Ecuatoriala a raportat 16 cazuri confirmate cu 12 decese iar Tanzania a raportat 8 cazuri cu 5 decese. În prezent Rwanda se confruntă cu 26 de cazuri și 6 decese, fapt care a stârnit îngrijorare cu privire la potențialul de răspândire.
6. Lipsa unui tratament specific
În momentul actual nu există niciun tratament specific sau vaccin autorizat pentru boala cu virus Marburg. Îngrijirile paliative, incluzând rehidratarea și tratamentul simptomelor, pot îmbunătăți ratele de supraviețuire. Tratamente experimentale precum medicamentele antivirale și imunoterapia sunt în curs de dezvoltare.
7. Măsuri preventive
Măsurile preventive includ evitarea contactului direct cu liliecii fructiferi și primatele neumane, mai ales în zonele unde au fost semnalate focare. Personalul medical care tratează pacienți infectați trebuie să utilizeze echipament de protecție (mănuși, măști, ochelari) pentru a reduce riscul de transmitere. De asemenea este necesar să se ia măsuri de precauție sexuală, având în vedere că virusul poate persista în spermă timp de câteva săptămâni după recuperare.
8. Diagnostic și monitorizare
Diagnosticarea virusului Marburg poate fi dificilă datorită similitudinii acestuia cu boli precum malaria, tifosul și febra galbenă. Diagnosticul este confirmat prin analize de sânge specializate. Orice persoană care se întoarce din regiuni unde au avut loc focare de Marburg trebuie să își monitorizeze starea de sănătate timp de 21 de zile și să solicite imediat asistență medicală dacă apar simptome.
9. Răspândire globală și preocupări
Chiar dacă virusul Marburg este predominant în Africa, au fost raportate cazuri în afara continentului. În 2008, un călător din Uganda a prezentat simptome de Marburg la sosirea în SUA, fără a răspândi boala. Acest lucru evidențiază potențialul de transmitere internațională, mai ales prin intermediul călătorilor.
10. Efecte pe termen lung pentru supraviețuitori
Persoanele care supraviețuiesc bolii cu virus Marburg se confruntă adesea cu probleme de sănătate pe termen lung precum oboseală, probleme de memorie, descuamarea pielii și căderea părului. Virusul poate persista în spermă timp de câteva săptămâni după recuperare, ceea ce reprezinta un risc suplimentar de transmitere.