Ciolacu a negociat personal în Ucraina pentru întoarcerea în România a moaștelor Sfintei Teodora din Carpați.

Relicvele Sfintei Teodora din Carpați, cunoscută și drept Teodora de la Sihla, prima femeie canonizată în România, sunt găzduite în Ucraina. În urma unor discuții recente cu premierul ucrainean, prim-ministrul Marcel Ciolacu a negociat repatrierea moaștelor, la care partea ucraineană a consimțit.

România va expedia în Ucraina rămășițele eroilor naționali Ivan Mazepa și Pylyp Orlyk, iar în schimb va primi relicvele Sfintei Teodora din Carpați.

Cine a fost Sfânta Teodora din Carpați

Sfânta Teodora de la Sihla - prăznuită pe 7 august - este prima româncă trecută în rândul sfinților. Potrivit cronicilor, ea s-a născut în jurul anului 1650, pe timpul domniei lui Vasile Lupu și al Mitropolitului Varlaam, în satul Vânători, lângă Târgu Neamț. Era una dintre cele două fiice ale lui Ștefan Joldea, armaș la Cetatea Neamțului. A crescut încercuită de dragostea pentru neam și atmosfera spiritualitatii intense a mânastirilor și schiturilor din zonă: Neamț, Secu, Sihastria, Agapia. Casa familiei sale era un refugiu pentru monahi, pelerini și toți cei care aveau nevoie de ajutor.

De la o vârstă fragedă, Sfânta Teodora a decis să urmeze calea lui Hristos. Însă moartea subită a surorii sale a făcut-o să rămână alături de părinții ei îndurerați, care au sfătuit-o să se căsătorească. După ce părinții ei au trecut la cele veșnice, soții au hotărât să-și dedice viața lui Dumnezeu. Astfel, Teodora s-a retras la Schitul Vărzoarești-Vrancea, iar soțul ei la Schitul Poiana Mărului, unde și-a luat numele de Elefterie.

Sfânta Teodora avea 30 de ani atunci când datorită fervoarei sale spirituale a devenit ucenica egumenei mânastirii - schimonahia Paisia - o maicuță cu o viața exemplară sub tutela căreia Teodora a progresat în viața virtuoasă.

Când turcii au invadat zona, egumena s-a retras în Munții Buzau împreună cu Sfânta Teodora și alte câteva maici. Se pare că ea a tranzitat și „Schitul rupestru Fundatura” unde a trăit aproape un deceniu, numele ei fiind menționat într-un pomelnic gravat în piatră pe altarul schitului rupestru din Munții Buzau - Agatonul Nou. De acolo, s-a îndreptat spre Mânastirea Neamț, de unde a fost ghidată către Munții Neamțului la schitul Sihastria, fondat în 1655. La îndrumarea starețului de aici și cu binecuvântarea egumenului schitului, s-a retras în munți pentru a duce o viață eremitică în Sihla. Termenul „sihlă” se traduce prin „pădure densă de copaci tineri, hățiș”.

După ce s-a rugat la icoana miraculoasă a Maicii Domnului de la Mânastirea Neamţ și urmând sfaturile egumenului Mânastirii Sihastria, ieroschimonahul Varsanufie, Sfânta Teodora s-a stabilit în pădurile Sihlei unde și-a intensificat asceza. A primit cu dragoste și binecuvântare o chilie oferită de un sihastru local. Doar pădurile vechi și animalele sălbatice au fost martorele dificultăților pe care le-a îndurat sfânta precum și ispitele pe care le-a depașit cu rugaciunea ei arzatoare timp de mai bine de 20 de ani. Se hrănea cu ceea ce îi oferea pădurea: ciuperci, urzici, mure, afine și cu ceea ce primea ocazional de la Mânastirea Sihastria, prin ieroschimonahul Pavel care venea să-i viziteze pe sihaștri și să-i împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului.

Minunile Sfintei Teodora din Carpați

Conform tradiției, în timp ce sfânta se ruga, turcii au invadat munții. Ea a fugit și s-a ascuns lângă o peșteră pe care Dumnezeu i-a deschis-o pentru a o proteja de ochii păgânilor. Sfânta a rămas în continuare în această peșteră unde a folosit ca masă și pat o piatră care este vizibilă și astazi. Aceasta, alaturi de peretii despicati ai peșterei vorbesc despre modul minunat in care Dumnezeu lucrează în viața aleșilor săi.

După moartea ieroschimonahului Pavel, pentru câțiva ani nimeni nu a mai știut despre existența Sfintei din Carpați. Conform tradiției, călugarii de la Mânastirea Sihastria observau cum părările intrau prin fereastra cantinei și adunau firimituri de pâine de pe masă, cu care zburau spre Munții Sihlei. Îndemnați de Dumnezeu, doi frați au decis să le urmărească prin pădure. Legenda spune că în mod miraculos, păsările își încetineau zborul pentru a putea fi urmate de cei doi frați. La un moment dat, ei au vazut o creatură umană învăluită într-o lumină stralucitoare și s-au speriat. Sfânta Teodora, asemenea Mariei Egipteanca, le-a vorbit calmându-i și i-a rugat să îi arunce o haină, hainele ei distrugându-se dupa atât timp. Ea le-a mărturisit cât de mult se rugase lui Dumnezeu, timp de 40 de zile, ca să îi trimită un preot care să o împartaseasca pentru că simțea că trebuie să plece curând la Hristos. Conform dorinței sale, frații s-au întors aducând cu ei pe ieromonahul Antonie și pe diaconul Lavrentie. După ce și-a mărturisit păcatele și a fost împartasita cu Sfintele Taine, Sfânta Teodora și-a ridicat privirile spre cer rostind: „Slavă Ție Doamne pentru toate!”

A fost canonizată în 1992.

Canonizarea Cuvioasei Teodora de la Sihla a avut loc pe 20 iunie 1992, stabilindu-se ca zi de prăznuire data de 7 august.

Se consemnează în viața sfintei că acolo, în peșteră, i s-a făcut și slujba înmormântarii.

Vestea despre pustnica sfântă din Munții Sihlei a adunat mii de pelerini care veneau la peșteră pentru a se închina la mormântul ei. Părintele Elefterie, cel care îi fusese soț, a venit să se asigure de veridicitatea celor auzite și s-a închinat la mormântul fostei lui soții, rămânând aproape zece ani la Mânastirea Sihastria.

Trupul Sfintei Teodora a rămas ascuns în peșteră până după anul 1830 când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza care a renovat Schitul Sihla, a pus moaștele ei într-o raclă valoroasă și le-a depus în biserica schitului pentru venerare. Apoi, construind o biserică noua la moșia familiei din satul Miclaușeni - Iasi, le-au adus in aceasta biserică unde mulți credincioși veneau să se inchine sfintei. Dar in anul 1856, in timpul ocupației rusesti, moastele Sfintei Teodora au ajuns la Lavra Pecerska din Kiev unde sfânta este venerată sub numele de „Sfânta Teodora din Carpați”.

Pe 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane a recunoscut și proclamat oficial sfințenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilind ca zi de prăznuire data de 7 august.

Peștera în care și-a petrecut mare parte din viață îi poartă astăzi numele și este un loc cunoscut pentru pelerinaj. Mânastirea Sihastria cu Biserica „Sfânta Teodora”, adună anual mii de credincioși în această zi. Biserica „Sfânta Teodora” din incinta Mânastirii Sihastria a fost sfințită de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

„Astazi, 7 august, ziua de praznuire a Sfintei Teodora de la Sihla, IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Locțiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, impreuna cu PS Calinic, Episcopul Argeșului si Muscelului, PS Casian, Episcopul Dunarii de Jos, PS Ioan, Episcopul Covasnei si Harghitei, PS Calinic ,Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iasi, si PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, inconjurati de un sobor de preoti si diaconi, vor oficia slujba de sfințire a bisericii mari din incinta Mânastirii Sihastria.”

Biserica ce poartă hramul Sfintei Teodora de la Sihla a fost ridicată într-un timp record, în 1994 i s-a pus piatra de temelie iar în 1997 un sobor de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu (Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului), Prea Fericitul Teoctist (Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane), IPS Daniel (Mitropolitul Moldovei și Bucovinei) împreună cu alți ierarhi, preoți și diaconi au sfințit altarul bisericii. Construită din motive practice pentru că pelerinii care veneau la Sihastria erau din ce în ce mai mulți și celelalte lăcașuri de cult din incinta mânastirii erau neîncapatoare, Biserica „Sfânta Teodora” are