Pe 9 noiembrie, calendarul creștin ortodox sărbătorește pe Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina. Această zi este marcată, de asemenea, prin comemorarea Sfinților Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat; Sfântului Mucenic Onisifor și Porfirie; și Sfintei Cuvioase Matrona.
Greco-catoliceSfântul mucenic Onisifor și Porfirie; Sfânta cuvioasă Matroana și Teoctista din Lesbos
Romano-catoliceSfințirea Bisericii din Lateran
Născut în anul 1846 în Selivria Traciei din părinți evlavioși dar săraci, viitorul sfânt a primit numele de Anastasie la botez. După ce a terminat primii ani de școală, a fost trimis la Constantinopol pentru a studia teologia și scrierile Sfinților Părinți.
A intrat în monahism la "Noua Mănăstire" pe 7 noiembrie 1876 sub numele de Lazăr. Mai târziu, când a primit schima mare - ultima treaptă a făgăduințelor vieții călugărești - i s-a dat numele de Nectarie.
După absolvirea studiilor teologice la Atena în 1885, a devenit ucenicul patriarhului Sofronie în Alexandria. Acolo a fost hirotonit preot și apoi mitropolit de Pentapole.
În ciuda faptului că a fost depus din acest rang după ce a fost acuzat fals că ar dori să-l înlocuiască pe patriarh, Sfântul Nectarie a rămas umil și iertător. El a citat cuvintele Mântuitorului: "Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea" (Matei 5,11).
S-a retras la Atena în 1891, unde a lucrat ca predicator, profesor și director al unei școli teologice pentru preoți până în anul 1894. Sfântul Nectarie era un isihast și un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi aducea multă pace, bucurie, blândețe și îndelungă răbdare.
Dorind să se retragă la mai multă liniște la bătrânețe, Sfântul Nectarie a construit o mânastire de călugarițe pe insula Eghina între anii 1904-1907. Mulți bolnavi și săraci veneau la mănăstire pentru ajutor și rugăciuni.
Sfântul Nectarie a scris și redactat numeroase lucrări teologice de morală și istorie a Bisericii, întărind tradiția Sfinților Părinți în patria sa, în ciuda influențelor străine care asaltau țările ortodoxe.
Pe 8 noiembrie 1920, după aproape două luni de suferință, Sfântul Nectarie și-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos. Moaștele sale au fost descoperite intacte și nestricate mult timp după moartea sa, răspândind o mireasmă puternică. Acestea au fost scoase din mormânt pe 3 septembrie 1953 și așezate în biserica mânastirii din Eghina pentru venerare și binecuvântare.
În anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia a recunoscut numeroasele minuni făcute la moaștele Sfântului Nectarie și l-a declarat sfânt, stabilind ziua de praznuire pe 9 noiembrie.
Note:Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat erau creştini şi conduceau un şantier de cioplitori şi de sculptori în marmură în apropiere de Sirmium (azi Mitroviţa, lângă Belgrad). Au suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305). Cei patru sfinţi mucenici au fost închişi de vii în sicrie de plumb şi aruncaţi în râul Sava.
La auzul acestei veşti, episcopul Chiril, care fusese şi el închis în temniţă, a murit de supărare. După câteva zile, un creştin cu numele de Nicodim a scos din apă sicriele şi a purtat grijă de înmormântarea osemintelor sfinţilor. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; http://www.sfintiromani.ro)