Pe data de 13 noiembrie, comemorăm Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, precum și pe Sfânta Antuza, mama sa.
În cadrul Bisericii Ortodoxe, sărbătorim Sf. Ier. Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului și pe Sf. Antuza, mama sa. În Biserica Greco-Catolică se celebrează Sf. aep. Ioan Gură de Aur al Constantinopolului iar în cea Romano-Catolică este sărbătorită Sfânta Augustina (Livia), călug.
Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur (344-407) este cinstit de Biserică în această zi specială.
"Luminatorul şi dascălul lumii, stâlpul şi întărirea Bisericii, propovaduitorul pocainţei, Sfântul Ioan Gură de Aur, s-a nascut în Antiohia Siriei, din părini necredincioşi care ţineau de credinţa cea elinească însa slaviţi şi bogaţi. Tatǎl lui era voievod şi se numea Secund iar mama sa Antuza". (Vieţile Sfinţilor)
"Sfântul Ioan cunoscând pe Unul adevǎrat Dumnezeu pe Ziditorul tuturor a lepǎdat credinţa elinească şi alergând la preasfinţitul Meletie care păstorea în acea vreme Biserica Antiohiei a primit de la dânsul Sfântul Botez". (Vieţile Sfinţilor)
După botez, și părinții săi au urmat acest pas. După ce tatăl său s-a stins din viață, mama sa, Antuza, rămânând văduvă foarte tânără, s-a dedicat creșterii lui.
Sfântului Ioan i s-a oferit o educație excepțională sub îndrumarea unor mari învățați și filosofi din Antiohia. Tânărul manifesta o mare pasiune pentru oratorie. În ceea ce privește învățatura creștinǎ i-au fost ca îndrumatori arhiepiscopul Antiohiei Meletie și episcopul Tarsului Diodor.
Dupǎ moartea mamei sale a petrecut patru ani într-o mǎnǎstire din munţii din preajma Antiohiei și doi ani ca pustnic într-o peşterǎ. A fost hirotonit diacon de către arhiepiscopul Meletiei iar apoi sfinţit preot de către arhiepiscopul Flavian urmaşul lui Meletie.
În perioada în care a slujit ca preot Sfântul Ioan a devenit cunoscut pentru predicile sale rostite în toate bisericile din Antiohia și din împrejurimi în fiecare duminică și sărbătoare.
Odatǎ pe când predica în bisericǎ o femeie din mulţime neînţelegând adâncul cuvintelor lui a zis cu glas tare: "Învăţătorule duhovnicesc sau mai bine să-ţi zic Ioane Gurǎ de Aur (Hrisostom în limba greacǎ) fântâna ta este adâncǎ iar funia minţii noastre este scurtǎ şi nu poate ajunge la adâncimea cuvintelor tale". Şi din aceea zi aşa i-a rǎmas numele Sfântului Ioan. ("Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an" arhimandrit Cleopa Ilie)
Și astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur, care se afla la începutul misiunii sale de preot, a gândit că nu este potrivit să transmită lumea învățaturi complexe. De atunci, s-a straduit să evite termenii teologici și filosofici pe care îi cunoștea atât de bine și să vorbească folosind un limbaj simplu, astfel încât chiar și ascultătorii cei mai puțin educați să poată înțelege și beneficia de pe urma cuvintelor sale.
El nu a vorbit despre învățături abstracte sau dogme greu de înțeles. În schimb, a transmis cuvinte de învățătură morală, despre faptele bune, păcatele care distrug sufletul, despre Rai și iad și despre Judecata de Apoi.
Nimeni nu a vorbit mai mult și mai frumos în Biserica lui Hristos despre pocǎinţǎ şi milostenie decât Sfântul Ioan Gurǎ de Aur spunea pǎrintele Cleopa Ilie. De aceea s-a numit de toţi "dascǎlul pocainţei şi pǎrintele sǎracilor".
Sfântul Ioan Gură de Aur, ridicat la rangul de arhiepiscop al Constantinopolului de către împaratul Arcadie, a fost un puternic propovaduitor al dreptei credințe.
În calitatea sa de ierarh al Constantinopolului a combǎtut prin cuvântările sale luxul şi lǎcomia fǎcându-şi inamici printre potentaţii vremii printre care s-a aflat şi împărteasa Eudoxia.
În timpul controverselor origeniste în urma unui sinod în anul 403 Sfântul Ioan a fost învinuit de erezie şi a fost alungat din scaunul patriarhal. Deşi s-a întors pentru o scurtă vreme Sfântul Ioan a fost în cele din urmǎ exilat în Armenia la Cucuz apoi la Comane unde îndurând mari privaţiuni a şi murit.
A fost dus spre locul de surghiun sub pazǎ fǎcându-i-se multe neajunsuri cǎ doar ar muri mai degrabǎ. A fost dus prin ploaie şi alteori prin arşiţa soarelui iar prin cetăţi şi prin sate nu era lǎsat să intre. Cu Sfântul Ioan erau doi preoţi şi un diacon care au mers din Constantinopol împreună cu dânsul în surghiun.
La Comane unde era o biserică închinată Sfântului Sfinţitului Mucenic Vasilisc episcopul Comanilor care a pătimit pentru Hristos în Nicomidia arhiereul Ioan Hrisostom a săvârşit Sfânta Liturghie.
După slujbă fǎcând rugaciune de mulţumire i-a îmbratisat pentru ultima datǎ pe cei ce erau împreună cu dânsul. Apoi culcându-se a spus cuvântul cel obişnuit: "Slavă lui Dumnezeu pentru toate!" şi insemnându-se cu semnul Crucii a zis cuvântul cel mai de pe urmǎ: "Amin!". Atunci îndatǎ şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu în ziua Înălţării Sfintei Cruci pentru că a purtat Crucea în toată viaţa sa rǎstignindu-se lumii şi împreunǎ rǎstignindu-se cu Hristos.
Aşa s-a stins lumina Bisericii astfel a tăcut gura cea de aur astfel şi-a săvârşit nevoinţa şi alergarea bunul nevoitor şi pătimitor care a fost pe scaunul patriarhiei şase ani iar în surghiun a suferit trei ani fiind dus din loc în loc.
Au rǎmas în Biserică scrierile sale de o foarte mare valoare spiritualǎ şi de o rarǎ frumuseţe literarǎ printre care se numără "Despre preoţie" "Cuvântari asupra Evangheliei lui Matei" "Cuvântari la cele 14 epistole ale Sfântului Apostol Pavel" ş.a.
Sfântul Ioan Gură de Aur a alcātuit slujba Sfintei Liturghii "Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur" care se săvârşeşte în Biserica Ortodoxă în majoritatea duminicilor și sărbatorilor de peste an. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; "Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an" arhimandrit Cleopa Ilie Ed. Episcopiei Romanului 1996)