BBC a făcut un reportaj impresionat despre Via Transilvanica din România, traseul fiind descris că ”îmbină unele dintre cele mai tradiționale peisaje și comunități ale Europei cu 12 situri ale Patrimoniului Mondial Unesco”.
Andrew Eames descrie traseul pe care l-a făcut pe la mănăstirea Sucevița, prin munții Bucovinei, unde s-a întâlnit cu un cioban care i-a oferit țuică.
După ce străbate Bucovina descrie traseul pe care l-a făcut prin Transilvania.
Cum să mergi pe Via Transilvanica
Traseul este extrem de bine marcat și cartografiat, mai ales de-a lungul unui amestec de poteci bine bătute. Ghidul de traseu îl împarte în etape gestionabile, de obicei între 15-25 km, cu descrieri detaliate ale traseului și recomandări pentru fiecare oprire peste noapte. De regulă, aceste pensiuni sunt conduse de proprietar, cu câteva camere, iar unele cu opțiuni de campare. Este important să rezervi din timp, mai ales dacă vrei să mănânci. Așteptați-vă să plătiți în jur de 120-150 de lei (£20-25) pe noapte pentru cazare, plus în jur de 50 de lei (£8.50) pentru cină și 30 de lei (£5) pentru micul dejun.”
În reportajul de la BBC se mai descrie că traseul, care a fost lansat acum doi ani (este deja câștigătorul unui premiu Europa Nostra care recunoaște inițiative remarcabile de conservare a patrimoniului), trece prin unele dintre cele mai tradiționale peisaje ale Europei, bogate în urși și lupi. De asemenea, bifează 12 situri ale Patrimoniului Mondial Unesco și aduce viață (și venituri) comunităților rurale îndepărtate – comunități care încă fac fânul cu mâna, călătoresc cu calul și căruța și mănâncă alimente pe care le-au cultivat ei înșiși.
Și, în mod esențial, traseul conectează și aproximativ 18 regiuni etnice și culturale diferite în bogata tapiserie care constituie România de astăzi. Motiv pentru care a fost numit „drumul care unește”.
Am început în cel mai îndepărtat punct din nord-est, într-o regiune numită Bucovina, renumită pentru Mănăstirile pictate înregistrate în UNESCO – povești biblice din secolul al XVI-lea pictate pe pereții exteriori ai mănăstirii pentru a învăța și a inspira trecătorii – și pentru peisajele sale sălbatice. Nu degeaba regiunea este numită „Elveția Estului”.
Nu după mult timp după experiența mea în Bucovina, m-am întors în Transilvania, dar de data aceasta să fac drumeții pe tronsonul mai sudic al traseului săsesc pentru a explora diferențele culturale pentru mine. Am făcut o drumeție de două zile începând din Saschiz, de asemenea listat UNESCO, de data aceasta pentru biserica fortificată, și terminând la Sighișoara, renumită pentru legăturile sale cu Vlad Dracul – asta este Dracula pentru tine și pentru mine.
Aceste sate erau complet diferite. Construite în piatră, uniformă, împodobită, cu porți mărețe și înflorituri decorative, dar încă cu cai și căruțe, coase și ciobani.
Și asta a făcut Via Transilvanica. A creat legături între oameni și a creat oportunități de afaceri acolo unde înainte nu existaseră. Cu alte cuvinte, este o inițiativă remarcabilă de conservare a patrimoniului și care merită foarte mult acel premiu Europa Nostra.